Inca din primele secunde alte vietii noastre incepem sa invatam ... si invatam sa respiram, sa grangurim, sa o muscam pe mama de san cand ne da lapte, sa plangem cat mai tare sa o trezim din somn,
sa facem cat mai des pe noi si sa miroasa cat mai tare, sa mergem de-a busilea, sa dam cu capul de toate prin casa, sa bagam tot ce gasim in gurita noastra exploratoare,
sa ii tragem pe toti de par ca sa vedem cat rezista, sa urlam cand vrem ceva de care oricum o sa ne plictisim repede, sa rostim primele cuvinte, cu speranta ca nu sunt "p..a",".m..a",etc., si tot asa pana cand terminam si liceul, si invatam pentru a intra la o facultate,
care o vom face aiurea ca tot nu ne vom gasi un job bun. Dar nimeni nu ne intreaba daca vrem sa invatam sa ne iubim pe noi insine, sa iubim si sa fim iubiti. Nu, pentru ca "din asta nu se traieste", "iubirea nu-ti plateste ratele si intretinerea", "iubirea nu-ti umple stomacul" si nici nu iti baga vreo super masina in garaj ( desi unele fete au descoperit secretul de a-si umple "toate cele" numai si numai cu IUBIREAAA). Eu am avut noroc ca scumpii mei parinti m-au invatat de mica sa ma iubesc si sa iubesc si sa ma simt iubita. Si acum, cand mi-am gasit sufletul pereche, am stiut sa il iubesc si sa il las sa ma iubeasca. Ar trebui sa se studieze in scoli despre iubire : ce inseamna, cum o simti, cum o arati....sunt atatia care nu se iubesc nici macar pe ei, deci cum ar iubi pe altii. Sunt oameni care nu stiu ca atunci cand ti-ai da viata pentru altcineva inseamna ca il iubesti mai mult decat pe tine. Sunt copii care nu au simtit nicicand iubirea de mama sau de tata. Este atata lipsa de iubire pe pamant...
Sfatul meu : invatati sa va iubiti, lasati-i pe altii sa va iubeasca si iubiti la randul vostru neconditionat....veti fi mai fericiti si, chiar daca nu veti avea bani si vile si masini, veti trece mai usor peste toate!
